Criza ne-a redus simtul proprietatii
icon1 redactor | icon2 News | icon4 08 1st, 2011  

Suntem în continuare un popor de proprietari, arată ultimele statistici. Tinerii, însă, încep să-şi schimbe mentalitatea şi acceptă mai uşor ideea unei locuinţe închiriate pe termen lung.

Criza financiară ne-a făcut pe mulţi să ne luăm gândul de la credite imobiliare. Teama de îndatorare îi impiedică pe tineri să mai viseze la momentul în care îşi vor cumpăra casa lor.

Obişnuiţi din familie să deţină o locuinţă, cei mai mulţi dintre românii care nu au încă o proprietate spun că intenţionează să-şi cumpere o casă a lor.

Ideea chiriei, privită doar ca o soluţie provizorie, a devenit însă una pe termen lung pentru cei cu vârste peste 20 de ani, care nu se mai încumetă la un credit imobiliar. Intenţia de cumpărare este încă una foarte ridicată, spun analiştii imobiliari.

În cazul celor speriaţi de o rată de câteva sute de euro pentru cel puţin 30 de ani se află şi Ioana şi Dorin Ene, din Bucureşti. Căsătoriţi de doi ani, cei doi au ales să stea „deocamdată” cu chirie, într-o garsonieră din cartierul Colentina.

„Ne-am dori ca «deocamdată» să nu însemne prea mulţi ani, dar în acest moment nu visăm la o casă a noastră”, spune Ioana, în vârstă de 26 de ani. Ea lucrează ca economist la o firmă, iar soţul ei, în vârstă de 27 de ani, este agent de vânzări. Câştigă împreună aproximativ 3.500 de lei lunar, din care plătesc 950 de lei chirie.

„În acest moment nu ne-am permite o chirie mai mare şi nici nu ne-am încumeta la un credit pe termen lung”, mai spune Ioana. Ce i-a speriat cel mai rău în această privinţă a fost faptul că Dorin a fost restructurat în urmă cu un an şi abia acum două luni şi-a găsit un nou loc de muncă, plătit la jumătate faţă de cel anterior.

„Când a rămas el fără slujbă, aveam de plătit deja o rată de 250 de euro la o maşină pe care ne-am cumpărat-o în urmă cu trei ani. Nu pot să exprim în cuvinte cât de greu ne-a fost câteva luni. Cu banca nu-i de glumă, aşa că a trebuit să plătim ratele, deşi nu ne mai rămâneau bani pentru altceva”, explică tânăra. Instabilitatea veniturilor şi stresul creditului i-a făcut pe cei doi să spună răspicat că nu s-ar mai încumeta la altă rată.

„Termenul de 30 de ani, timp în care, lună de lună, ar trebui să plătim o rată mi se pare de-a dreptul înfricoşător. Poate să ne încumetăm la asta abia peste câţiva ani, când vom avea o stabilitate”, mai spune ea.

Ca Ioana şi Dorin, mii de tineri renunţă la spiritul de proprietate şi acceptă compromisul chiriei. Dacă în Occident a sta o viaţă într-o casă închiriată este un lucru normal, în societatea românescă mai este mult până în acest punct.

Sociologii spun însă că mentalitatea în privinţa aceasta începe încet-încet să se schimbe, mai ales din precauţie. Numărul de contracte de închiriere a crescut cu câteva procente în ultimii doi-trei ani, spune Valentin Ilie, CEO al filialei din România a companiei imobiliare Coldwell Banker.

Fenomen în Occident

Numărul în scădere al creditelor imobiliare şi, implicit, al tranzacţiilor imobiliare a devenit un fenomen mai ales în Occident.

Potrivit unui articol publicat de cotidianul britanic „The Daily Mail”, în Marea Britanie se poate vorbi chiar de o generaţie de chiriaşi. Statisticile arată că peste 68% din britanicii care şi-au schimbat locuinţa în perioada 2008-2010 locuiesc cu chirie.

„Încrederea consumatorilor în piaţa imobiliară este încă fragilă, iar acest lucru explică reticenţa faţă de orice achiziţie de locuinţă”, spun analiştii.

Proprietarii chiriaşi

În plus, în Occident se observă şi un alt fenomen, valabil şi la noi: foarte mulţi dintre cei care şi-au cumpărat o casă în urmă cu câţiva ani aleg să o închirieze şi se mută, la rândul lor, într-o locuinţă închiriată.

Cătălin Stroe, 27 de ani, din Bucureşti, se regăseşte într-o astfel de situaţie. Şi-a cumpărat, în 2008, un apartament cu două camere cu ajutorul unui credit în franci elveţieni.

„Între timp rata s-a dublat şi nu-mi mai permit să o plătesc. Aşa că am închiriat apartamentul şi eu stau într-o garsonieră mult mai ieftină decât rata lunară, împreună cu prietena mea”, spune el. „Doar aşa reuşesc să acopăr cheltuielile.”

Variaţii sezoniere

„De obicei numărul contractelor de închiriere creşte toamna în marile oraşe, fiind sezonul în care studenţii vin la facultate. Se observă o creştere încă din august”, explică Valentin Ilie de la Coldwell Banker. La fel, chiria locuinţelor variază - vara scade cu 10-15%, iar toamna recuperează această micşorare.

Tranzacţiile, în scădere din 2008

Potrivit statisticilor, numărul tranzacţiilor imobiliare a atins un vârf, la nivel naţional, în 2008. Anul acesta, piaţa arată o revenire, însă foarte timidă, reiese din datele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate (ANCPI).

Astfel, numărul tranzacţiilor imobiliare a scăzut în luna aprilie 2011 comparativ cu luna precedentă, ajungând la 51.517,  cu aproape 5.600 mai puţine faţă de luna martie a acestui an şi cu circa 22.400 mai puţine comparativ cu vârful atins în luna octombrie 2007.

În această lună, cele mai multe tranzacţii imobiliare au fost înregistrate în Bucureşti (4.155), Timiş (3.100) şi Arad (2.866).

„În ceea ce priveşte evoluţia numărului tranzacţiilor imobiliare la nivel naţional în perioada ianuarie-aprilie a fiecărui an, începand din 2007, în urmă cu patru ani s-au înregistrat cele mai slabe rezultate (159.095), pentru ca un an mai târziu, în 2008, să fie atins cel mai mare nivel (238.672). În 2009, numărul acestora a scăzut la 173.625, însă creşterea a fost reluată în 2010, când s-au înregistrat 177.240 de tranzacţii, şi a continuat în 2011 - 194.315 tranzacţii”, arată un comunicat remis de ANCPI.

Astfel, media lunară a numărului de tranzacţii imobiliare a fost de 39.773 în 2007, de 59.668 în anul de vârf 2008, scăzând la 43.406 în 2009. A crescut uşor în 2010 (44.310), evoluţie confirmată în 2011 (48.578).

Prima casă a salvat situaţia

De mai bine de un an, procesul de creditare a populaţiei a stagnat. Singurul capitol în care s-a înregistrat o creştere este cel al împrumuturilor în euro pentru locuinţe.

Astfel, în timp ce soldul creditelor pentru consum în euro s-a redus cu aproape 5% în perioada iunie 2010 - iunie 2011, până la 6,4 miliarde de euro, pentru locuinţe, soldul a urcat cu 13,9%, până la 5,7 miliarde de euro. Un factor decisiv în acest sens este derularea programului guvernamental „Prima Casă”, prin care Executivul acordă garanţii pentru împrumuturile imobiliare.

„Faţă de anii anteriori  (2008-2009), în 2010 şi 2011 creditarea pentru locuinţe a fost mult mai slabă. Factorii care au dus la acest lucru au fost ajustarea veniturilor populaţiei, perspectivele negative, dar şi un nivel de îndatorare foarte ridicat”, afirmă Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

La ce ne uităm când cumpărăm o casă

Cele mai importante aspecte care influenţează decizia de cumpărare a unei locuinţe sunt preţul, suprafaţa, infrastructura şi rezistenţa la cutremure, arată un studiu recent.

Astfel, 96% din participanţii la cercetare au spus că se uită la preţ, iar 88% că analizează atent suprafaţa şi infrastructura. De asemenea, importante sunt amplasamentul locuinţei (86%), materialele folosite (85% ) şi finisajele (68%).

În privinţa serviciilor şi facilităţilor considerate necesare, cele mai importante sunt  locurile de depozitare a gunoiului (72,3%), parcurile (70,6%), locurile de parcare (69,5%) şi serviciile de cablu, telefonie şi internet (68,8%).

Schimbare de mentalitate

„Locuinţele au fost folosite mult timp ca un mijloc de investiţie, însă acest lucru s-a schimbat în ultima vreme. Încet-încet o să ajungem la o mentalitate de chiriaşi”, spune sociologul Vasile Dâncu.

Această schimbare este însă la început, pentru că sunt puţini cei care îşi dau seama că nu este rentabil să investească într-o locuinţă.

„În cazul tinerilor apare o raţionalizare a vieţii. După anii ‘90 ne-am confruntat mult timp cu o utopie a locuinţei, pentru că era foarte uşor să îţi cumperi o casă. Aşa că, obişnuiţi din familie, românii au un simţ al proprietăţii foarte dezvoltat”, mai spune Dâncu. Loviţi din plin de criza economică, tinerii vor fi însă cei care se vor adapta la context.

Între intenţie şi finalitate

„În Occident, cele mai mari profituri din afaceri imobiliare vin din închirieri”, afirmă specialiştii. La noi, însă, lucrurile stau încă diferit. „Suntem încă o generaţie de proprietari şi nu putem estima când se va schimba acest lucru. Pe piaţă există o intenţie de 95% pentru cumpărare şi doar de 5% pentru închiriere. Finalitatea nu este însă în aceeaşi proporţie”, explică Valentin Ilie de la Coldwell Banker.

“După ‘90 ne-am confruntat cu o utopie a locuinţei, pentru că era foarte uşor să îţi cumperi o casă.” Vasile Dâncu
sociolog

“Pe piaţă există o intenţie de 95% pentru cumpărare şi doar de 5% pentru închiriere.” Valentin Ilie
CEO Coldwell Banker

Sursa: Adevarul

Share:
  • TwitThis
  • Digg
  • Sphinn
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google
  • Technorati

 Newsletter

Ti-a placut aceasta stire? Aboneaza-te la newsletter.

Loading... Loading...