Terenul aferent blocurilor vechi, o necunoscută pentru proprietariLegea permite proprietarilor din blocurile comuniste să aibă titlu de proprietate şi asupra terenului de sub imobil

Proprietarii din blocurile comuniste nu au decât în foarte puţine cazuri titlu de proprietate pe terenul de sub bloc. Asta în ciuda faptului că legea permite acest lucru fără foarte mari cheltuieli. Încrederea tot mai scăzută în aparatul de stat şi zvonurile despre cutremure şi inundaţii îi fac însă pe tot mai mulţi proprietari să ia în considerare acest subiect.

Utilitatea unui titlu de proprietate pe terenul de sub imobilele vechi nu este percepută la fel de către toţi proprietarii. Pentru cei mai mulţi, acest teren este doar un bun de folosinţă în comun, cu care ori­cum nu pot face nimic fiecare în par­te şi, drept urmare, nu merită prea multă atenţie.

Puţini pro­prietari sunt de părere că dacă tot au titlu de proprietate pe apartament ar fi util să aibă şi pe o cotă-parte din terenul de sub bloc. Mo­ti­vaţiile diferă însă de la caz la caz.

Argumente pro

Fondul locativ al României este foarte vechi. Peste jumătate din lo­cuinţele proprietate personală au peste 40 de ani. Peste 90% din lo­cuinţe sunt făcute înainte de 1989. Întrucât există posibilitatea ca în lo­cul unora dintre blocurile foarte vechi să fie construite altele peste 10-15 ani, unii proprietari cred că ti­tlul de proprietate pe terenul a-ces­tor blocuri reprezintă o măsură de siguranţă a menţinerii în acel loc, indiferent dacă blocul se va schimba sau nu.

„Eu nu mă gân­desc doar la mine, ci şi la copiii mei. Să presupunem că am un a-partament într-o zonă bună, să zi-cem Unirea, şi am titlu de pro­prie­tate doar pe apartament. Dacă se ia cândva o decizie să se construiască altceva sau are loc un cutremur, risc să mi se facă un apartament într-un loc care nu-mi convine, cu banii de pe asigurările obligatorii şi facultative. Dacă am titlu de pro­prie­tate pe terenul respectiv, am un avantaj. Voi fi proprietar pe un a­par­tament în acelaşi loc”, a de­cla­rat Gheorghe Stănescu, administratorul unor imobile din Drumul Ta­be­rei şi Pipera.

El e motivat în acest sens şi de neîncrederea în administraţia de stat. „Dacă eu, împreună cu alţi 10 proprietari din bloc, chiar dacă nu cu toţi, avem câte 3-4 metri pătraţi de teren de sub bloc, dacă e să vină cândva buldozerul să de­mo­leze, eu pot decide împreună cu ceilalţi să-mi construiesc tot acolo, că acolo avem teren în proprietate. Nu am încredere unde mi-ar da sta­tul sau unde s-ar putea construi al­tul. Dacă avem titlu de proprieta­te pe teren, am fi un ghimpe în coasta mafiei locale a terenurilor”, adaugă Stănescu.

Cei de la cadastru susţin că emi­terea unui titlu de proprietate pe terenul de sub bloc nu necesită mari cheltuieli din partea proprie­tarilor de apartamente. „Vă spun din experienţă că, de la depunerea cererii până la ridicarea titlului, du­rează maximum două luni. Nici măcar nu trebuie mers la notariat pentru copia legalizată. Totalul chel­tuielilor nu depăşeşte două mi­lioane de lei vechi”, a declarat Mă­dă­lina Haidemak, Şef Serviciu la Direcţia Fond Funciar a Primăriei Sectorului 1.

„Chiar dacă lucrurile astea se fac de către fiecare proprie­tar individual, cei care nu pot să se deplaseze din diverse motive, o pot face prin procură. Este însă indicat să se meargă în grup pentru că e mai eficient”, sugerează Haidemak.

Unii proprietari au făcut deja a­cest lucru prin intermediul admi­nis­tratorului. „Am făcut eu această treabă pentru mai mulţi proprie­tari. E dreptul nostru şi e normal să avem şi titlul pe acest teren. Ce mă miră însă e că mulţi dintre proprie­tarii care au făcut cererea nu au mai mers să ridice titlul. Indife­ren­ţa îi caracterizează pe foarte mulţi”, a declarat Dan Vasile, administrator în Bucureşti.

Împotrivă

Cei mai mulţi proprietari consideră că titlul de proprietate pe cei 3-4 metri pătraţi de sub bloc nu are la ce să le folosească, nu merită e­for­tul de a-l ridica şi nu merită nici banii plătiţi, chiar dacă nu sunt mulţi.

„Nu cred că există în Ro­mâ­nia, nu blocuri, dar nici măcar scări de bloc cu toţi proprietarii care să fi ales să-şi ridice un astfel de titlu. Astfel că eu nu prea văd ce rost are să-mi ridic eu şi cu încă 4-5 oameni titlul de proprietate când alţi 100 de proprietari din bloc nu fac acest lucru”, a declarat Radu S., un alt administrator.

„Pentru de­ci­zia de a nu lua titlul de proprietate principala cauză este indolenţa proprietarilor. La aceasta se adaugă şi faptul că unii nu-şi găsesc timp sau nu au posibilitatea de deplasa­re. Mai există alţii care nu au încre­dere să lase altcuiva documentele originale de proprietate, asta pentru că e nevoie de acte originale, dar acest lucru este de înţeles”, a adău­gat Dan Vasile.

Indiferenţa faţă de acest aspect e confirmată şi de şefa de la cadastru. „Există cereri depuse încă din 1993-1994, aprobate prin ordin al prefectului, dar neridicate”, a de­cla­­rat Haidemak. Neîncrederea faţă de aceste titluri e dată şi de faptul că în unele cazuri, cum ar fi cele în care terenurile erau în litigiu, cere­ri­le, în mod firesc, nu erau aprobate.

„Am cunoscut persoane care au depus cerere încă din anul 2000, dar nu li s-a aprobat, invocându-se sau un litigiu pe teren, litigiu care s-a dovedit apoi că nu exista, sau fap­tul că e grevat de sarcini apartamentul. Eu cred că e vorba deseori de comoditatea sau nepriceperea ce­lor de la primărie”, a declarat Radu S.

Un alt motiv de neîncredere este că, uneori, cota indiviză nu are nicio legătură cu realitatea. „Cu­nosc situaţii în care totalul cotelor in­divize e mult mai mic decât am­prenta la sol a blocului. Există un bloc aproape de Valea Cascadelor la care, dacă aduni cotele terenului de sub bloc ale proprietarilor de apar­ta­mente, ajungi la concluzia că res­pectivul bloc stă suspendat pe un pilon, dacă ar fi să te iei după hâr­tii. Mai există alte blocuri la care su­ma depăşeşte amprenta la sol. Ce să mai crezi?!”, a declarat Stănescu. „Chiar dacă există erori, acestea pot fi raportate la cadastru şi chiar su­ge­rez acest lucru”, a indicat Haidemak.

Există voci care susţin că presiu­nea pentru ca proprietarii să-şi facă titlu de proprietate pe teren are la ba­ză companiile de asigurare a lo­cuinţei. Aceste opinii sunt contra­zi­se însă de asiguratori. „Ca do­vadă, eu personal nu-mi fac titlu de proprietate pe cota indiviză. Nu mă in­te­resează să-mi fac niciun cadastru sau intabulare pentru că nu vreau să vând, deci nu-mi trebuie acte de intabulare, iar aceste de­mer­­suri cos­­tă.

Pe de altă parte, titlul de proprietate pe cota indivi­ză nu se cere la încheierea asigu­rării, ci la apa­ri­ţia daunei. Drept ur­mare, dacă e­xis­tă un marketing pentru a atrage oa­menii în acest sens, acesta nu vine de la asiguratori, ci poate mai de­grabă de la oa­menii de la cadastru, ca să mai facă şi ei nişte bani”, a de­cla­rat un manager de asigurări care a preferat să-şi păstreze anonimatul.

Proprietatea, o povară

Proprietarii plătesc deja pentru dreptul de folosinţă a apartamentului, dar şi a terenului cotă indiviză, precum şi pentru suprafeţele co­mu­­ne. Mulţi dintre aceştia sunt în­grijoraţi de faptul că, dacă  vor avea titlu de proprietate şi pe terenul de sub bloc, vor trebui să plătească un nou impozit.

Nu doar terenurile de sub blo­cu­rile comuniste au un statut ne­clar, ci şi terenurile de pe lângă res­pectivele blocuri. Pentru mulţi ad­ministratori nu e foarte clar cât din terenul de lângă bloc aparţine de blo­cul propriu şi cât de ADP.

„O fâ­şie de aproape un metru lăţime a­par­ţine sigur blocului şi plătim o fe­meie de serviciu să facă curat din banii proprietarilor. Acolo unde există mici grădini în faţa blocului, pe sub marea parte a acestora trec conductele de gaze şi apă şi nu se permite nicio construcţie.

Dacă pe unele porţiuni s-ar putea, acest lu­cru ar aduce beneficii asociaţiei, în cazurile în care aparţin de bloc. În cazul în care acolo s-ar construi un butic sau altceva, din profit am mai scuti din banii pentru văruit sau pentru altceva. Dar se pare că nu e terenul nostru, e al primăriei”, a declarat Stănescu.

Şi dacă respectivul teren ar fi al blocului, ar avea părţi negative însă. „Dacă respectiva grădină ar fi a blocului, ar trebui să plătim mai mult femeia de serviciu pentru a cu­răţa acel spaţiu. Terenul e însă «îm­părţit», cel puţin dacă ne luăm după efortul de curăţenie şi îngrijire.

Mai precis, vara, când mai trec din când în când angajaţii ADP, ai zice că-i al lor. Iarna însă, când e ză­pada de un metru şi nu vezi picior de angajat al primăriei, şi curăţăm noi zăpada, e terenul nostru”, a­dau­gă Stănescu.

Sursa: Saptamana Financiara

Share:
  • TwitThis
  • Digg
  • Sphinn
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google
  • Technorati

 Newsletter

Ti-a placut aceasta stire? Aboneaza-te la newsletter.

Loading... Loading...